Era metalurgist, dar criza din perioada Covid a schimbat totul. Un român stabilit în Italia, care ulterior s-a întors acasă a relatat pentru Corriere della Sera motivele întoarcerii. „Acasă, sunt aproape de familia mea și îmi cultiv pasiunea pentru pictură. Aici, epoca de aur pare să fi trecut”, explică el.
„A trebuit să părăsesc Torino chiar înainte de Covid, cu mare regret. Am venit din România, în Italia, când aveam doar 19 ani, în 2003, iar orașul m-a acceptat și m-a ajutat să cresc.
Astăzi, însă, locuiesc în București și viața este mai bună aici, străzile sunt mai curate și mai liniștite și, mai presus de toate, există mai multe oportunități de muncă. Spre deosebire de Italia, țara noastră a cunoscut o redresare clară în ultimii ani”, spune Pieer Bertig, 42 de ani, unul dintre cei 5.000 de români care au decis să părăsească capitala Piemontului din 2019, într-o adevărată migrație de întoarcere.
În cazul său, a fost o întoarcere în cadrul unei întoarceri.
„Străbunicii mei erau italieni, dar după război au plecat în România pentru a scăpa de foamete. La început au locuit în barăci și au lucrat cu piatra, apoi s-au mutat la Tulcea, unde se află cea mai mare comunitate de emigranți italieni, și nu au mai plecat de acolo. Erau numiți navetiști, dar pentru a fi mai bine acceptați, și-au schimbat numele de familie din Berti în Bertig. Și eu sunt un amestec al celor două țări, de fapt mi se spune Pieer”, explică el originea numelui.
Părinții lui îi povesteau mereu despre Italia, așa că, la vârsta de 19 ani, tânărul a decis să se mute la Torino în căutarea unui loc de muncă bine plătit.
„Era anul 2003, iar viața în Italia era minunată. Am găsit imediat un loc de muncă în industria metalurgică, într-o companie care producea rulmenți pentru sectorul auto.” Apoi, criza din sector a schimbat totul.
„După 16 ani, reușisem să devin maistru, dar afacerile nu mergeau bine. Așa că firma a început să ofere pachete de concediere voluntară. Mai întâi celor care erau aproape de pensionare, apoi tuturor. Am simțit vântul schimbării și am decis să accept. Văzând cum a evoluat piața auto în Torino, aș spune că am făcut alegerea corectă. Am ales o nouă provocare: să mă întorc în România, și sunt mulțumit. În acest fel, pot fi și aproape de părinții mei în vârstă„, spune românul.
Nostalgia pentru Torino
Întors în țara sa, a primit imediat mai multe oferte de muncă în domeniul auto. Dar Pieer a refuzat.
„Încă din copilărie, am avut o pasiune pentru pictură, așa că am decis să investesc economiile în visul meu. Astăzi, pot să trăiesc din arta mea, vânzând tablouri și participând la expoziții internaționale, de la Los Angeles la Torino.
M-am întors pentru câteva zile exact acum doi ani, pentru a-mi expune picturile la expoziția Cuori Migranti organizată în Mausoleul Bela Rosin din Mirafiori (…) Mi-e dor de prietenii mei și de arhitectura orașului Torino. De fiecare dată când mă plimbam prin centrul orașului, eram fascinat. Poate că și de aceea locuiesc astăzi în București: punctul de echilibru perfect între cele două țări.”
Din păcate, condițiile din capitala Piemontului nu mai erau propice pentru a continua, explică el motivul pentru care a plecat din Italia.
”Epoca de aur pare să fi trecut, iar locurile de muncă lipsesc. Pare absurd să spun asta, dar acum există mai multe oportunități în România, chiar și pentru tânăra generație. Țările noastre au urmat traiectorii opuse. Sunt oarecum mulțumit, dar și oarecum dezamăgit. Sfatul meu? Cred că ar trebui să schimbați modul în care gestionați migranții. Mă refer în special la cei care sunt în situație neregulamentară sau care nu se integrează în societate. Sunteți prea permisivi; aveți nevoie de mult mai mult control și de o mână fermă. În caz contrar, situația se generalizează și chiar și străinii care sunt perfect integrați sunt etichetați din cauza acțiunilor altora. Voi fi întotdeauna recunoscător orașului Torino, dar acum este timpul să privim spre viitor”, a mai spus românul.
